Dorohoiul este situat intr-o zona colinara pitoreasca, cu dealuri domoale si vai largi, cu livezi intinse ori cu paduri de foioase in care mai traiesc fiare salbatice, cu rauri ce curg alene si intinse iazuri, cu o istorie medievala, moderna si contemporana extrem de interesanta si cu o infatisare actuala deosebita. Turistii vor avea ocazia sa cunosca un oras in care se imbina armonios arhitectura veche cu cea noua, unde exista elemente turistice interesante de istorie, stiintele naturii sau economie. Iubitorii de drumetie vor gasi aici amintiri despre unii domnitori ai Moldovei, ca Stefan cel Mare, Grigore Ghica, Mihail Sturza si altii, despre personalitati ale culturii si artei noastre ca George Enescu, savantii Dimitrie Pompei si Spiru Haret, Stefan Airinei, despre oameni politici ca Mihail Kogalniceanu care au contribuit la dezvoltarea acestui colt de tara.

Istoria Dorohoiului pe scurt

Prima mentiune documentara dateaza din 6 octombrie 1407. Cand boierii moldoveni reinnoiesc in orasul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun in 1404 regelui Poloniei, fiind semnat de 27 de boieri printre care se afla si Mihail Dorohoianul. La 8 octombrie 1408, Dorohoiul este mentionat ca punct vamal pentru negustorii care exportau cai la Camenita. Numele lui Mihail Dorohoianul apare in documentele targului timp de 27 de ani, intre 1407 si 1434.
Gh. Ghibanescu il considera intemeietorul activitatii administrative la Dorohoi. In 1495, Stefan cel Mare zideste aici biserica Sf. Nicolae. In secolul al XV-lea orasul devine centrul administrativ al Moldovei de nord. In 1509 este pradat de poloni, iar in 1510 si 1513 de tatari. Refacut in 1568 devine resedinta vornicului tarii de sus pana in 1778. Din prima parte a secolului al XV-lea se pastreaza si pecetea orasului, descoperita de Nicolae Iorga intr-un act din 1635, in a doua jumatate a secolului a fost pradat de tatari si pierde mult in importanta. Pentru ca nu mai aduce venituri insemnate, domnitorii il doneaza boierilor. In 1804 administrarea veniturilor Dorohoiului se face de catre Epitropia Casei Spitalelor Sf. Spiridon din Iasi. La 1857 Mihail Kogalniceanu, ca reprezentant al tinutului Dorohoiului si al marilor proprietari, a prezentat in sedinta divanului ad-hoc al Moldovei dorintele romanilor. In razboiul pentru independenta dorohoienii si-au adus contributia lor, monumentul eroului national si local Nicolae Valter Maracineanu stand ca marturie. In 1896 s-a construit calea ferata Dorohoi-Iasi. Monumentul comemorativ din fata primariei, “Ostas in lupta”, a fost ridicat in cinstea celor cazuti in primul razboi mondial. In 1959 orasul este alimentat cu energie electrica furnizata de uzina proprie iar in 1962 apa a fost adusa cu sacalele. Dintre monumentele istorice se remarca: biserica Sf.Nicolae din 1495, biserica Vechea Adormire construita din barne de stejar pe temelie de piatra in zilele lui Constantin Moruzi Voevod.
Pana la instaurarea regimului comunist in Romania a fost resedinta judetului Dorohoi. In anul 1968, dupa impartirea administrativ-teritoriala a tarii a devenit oras in cadrul judetului Botosani si din decembrie 1994 este municipiu.
In ziua 1 Iulie 1940 unitati din armata romana, inspirate de propaganda legionara, au initiat un pogrom impotriva populatiei evreiesti din Dorohoi, inclusiv impotriva unui numar de soldati evrei din armata romana. Un raport oficial recunoaste 53 ucideri de evrei (11 femei, 5 copii si restul barbati). Dupa datele comunitatii evreiesti numarul evreilor omorati a fost intre 165-207. Multi alti evrei au fost batuti, torturati si jefuiti. Nimeni dintre faptasi nu a fost pedepsit.

Populatia orasului si unirea Principatelor Romane

Intre anii 1856 si 1859, populatia orasului Dorohoi, alaturi de cea a intregului judet, si-a manifestat entuziasmul si adeziunea fata de “Unirea Principatelor sub un singur domn si o capitala noua intre ambele tari”, asa cum rezulta din “Actul de de adeziune a judetului Dorohoi la programa Unirii din 10/22 iunie 1856”, semnat de 93 persoane, printre care: Dim. Ghica-logofat, I. Botas, St. Holban, Iancu Averescu, N. Filipescu-Dubau, Th. Burghelea, N. Gherghel si altii. O alta marturie este “Adresa Comitetului Unirii din Dorohoi catre Comitetul Central al Unirii din Iasi”, din 18/30 1857, prin care se face cunoscut Comitetul Electoral al Unirii din acest tinut, compus din opt persoane. La alegerile pentru Divanul ad-hoc al Moldovei din 9 noiembrie 1857, la Dorohoi a fost ales Mihail Kogalniceanu cu o majoritate zdrobitoare de voturi: 50 din 51 de alegatori, aratand prin aceasta adeziunea lor la Unire si dragostea pentru marele patriot.
Ca reprezentant al tinutului Dorohoi (deci si al populatiei din orasul Dorohoi), Mihail Kogalniceanu a rostit in sedinta Divanului ad-hoc din 7/19 octombrie 1857 discursul prin care a dezvoltat dorintele romanilor pentru Unire, pentru egalitate in drepturi, pentru desfiintarea privilegiilor de casta etc. Prin elaborarea noii legi administrative din timpul domniei lui Al. I. Cuza, Dorohoiul a devenit resedinta judetului cu acelasi nume. Judetul cuprindea cinci orase (Dorohoi, Darabani, Herta, Mihaileni si Saveni) si era impartit in trei plasi: I. Plasa Baseu, II. Plasa Herta, III. Plasa Siret.
Populatia judetului conform recesamantului din 1930 era de 211.354 locuitori, dintre care 92,1% romani, 7,0 % evrei s.a. Populatia era alcatuita din 92,4 % ortodocsi, 7 % mozaici, 0,3 % romano-catolici s.a. Ca limba materna domina romana 71,1%, urmata de limba idis 27,4%, germana 0,6% s.a.

Despre numele orasului

Din cercetarea explicatiilor date de etimologi, ajungem la concluzia ca numele orasului Dorohoi este un cuvant romanesc slavizat. Iorgu Iordan si Gh. Ghibanescu vad in tulpina cuvantului Dorohoi un radical slav, din limba slavilor de de rasarit, limba malorusilor, in care doroga inseamna drum, cale, sleah. Ei nu ne explica insa cum se cheama inainte de slavizarea lui. E. Petrovici si D. Furtuna apropie numele orasului de radacina slava dorogo si dorogoi, in intelesul de drag sau scump. In Enciclopedia romana, vol. II (1936-1938), p. 619 gasim urmatoarea explicatie: Numele lui (al Dorohoiului), de origine slava, inseamna “drag”, poate de la intemeitorul asezarii. Existenta multor familii din zona orasului cu numele de Dorohoncea, Dorohonceanu, Dragos, Dragus, Dragut ne indreptatesc sa consideram aceasta explicatie ca fiind cea mai verosimila si ca deci numele orasului provine de la intemeitorul lui, Dragu, vrednic gospodar roman (teoria eroului eponim aplicata indeosebi la sate) si nu este exclus ca slavii in migratie sa fi folosit pentru localitatea lui Dragu numele de Doroga - Dorogo - Dorohoi, pe care negustorii ucraineni sa-l fi transformat in Dorohoi.

Despre pecetea si stema Dorohoiului

Din documentele secolului al XVII-lea ni se pastreaza si pecetea (stema, marca) orasului. Ea fost descoperita de Nicolae Iorga intr-un act din anul 1635 si reprodusa in Studii si documente, vol. XIX. Intr-o scrisoare adresata la 30 iunie 1915 primarului orasului Dorohoi (si pastrata in original in arhivele statului de aici), N. Iorga da explicatiia asupra pecetii orasului: “Cum se vede, pe langa numele orasului Dorohoi, avand la inceput un S mare latin (signum? Poate o urma a vechii peceti latine), un t sau un trg (trag = targ), sau un prg (pargar) este foarte vizibil un obiect in forma de 8 sau 9. Deci nu un rac.” (Arhivele statului Dorohoi, dosar 16/24 din 5.I.1915, fond Primaria Dorohoi. In scrisoarea sa, marele istoric face aceasta precizare, deoarece pe atunci pecetea judetului (nu a orasului) era simbolizata printr-un rac.

Oricum mie mi se pare o mare prostie de stema , nu ne ester specific si spre urmare ar trebui inlocuita!